Daca iti plac interioarele bogat decorate, cu aer regal, atunci esti probabil familiarizat cu farmecul decadent al stilurilor decorative baroce Ludovic al XIII-lea, Ludovic al XIV-lea, Ludovic al XV-lea si al stilulului neoclasic Ludovic al XVI-lea.
Chiar daca aceste stiluri deosebit de ornamentate au fost inlocuite astazi de abordari decorative mai simple, axate pe confort si functionalitate, ele reprezinta in continuare o sursa de inspiratie in amenajarile interioare. Elemente ale acestor stiluri s-au perpetuat si in designul actual al pieselor de mobilier, iar un mod simplu de a conferi distinctie unei ambiante este sa incorporezi cateva detalii ce amintesc de glorioasele interioare ale resedintelor Versailles sau Luvru din secolele XVII si XVIII.
Dar ca sa recunosti usor un scaun in stil Ludovic al XIV-lea si sa creezi o ambianta fascinanta de inspiratie baroca in casa ta, trebuie sa stii cateva informatii de baza.
Stilul Ludovic al XIII-lea (prima jumatate sec XVII)
Incaperile stil Ludovic al XIII-lea sunt decorate greoi, cu tesaturi ce nu se regasesc doar in tapiterii, ci acopera mesele, atarna de pe marginea paturilor si in jurul ferestrelor, ca draperii voluminoase. Semineul are un rol important si este evidentiat cu tablouri de dimensiuni mari, asezate deasupra, pe perete. Peretii sunt compartimentati si impodobiti cu benzi decorative si frize, iar ornamentul tipic este cartusul (un element decorativ in forma de sul desfacut partial).
Printre motivele ornamentale regasim arabescurile, torsadele, florile, cornul abundentei, capetele de femeie si rozetele. Specific acestui stil este botul de leu cu un inel metalic in gura, care orneaza fronturile dulapurilor si pe care il regasim si astazi sub forma unui inel pentru ciocanit care se monteaza pe usile de la intrare.
Mobilierul in stil Ludovic al XIII-lea este masiv, cu linii drepte si un aer auster. Scaunele si fotoliile nu sunt tocmai confortabile, iar picioarele se sprijina pe sfere aplatizate. Paturile au baldachin acoperit cu draperii grele, sprijinite pe coloane solide.
Stilul Ludovic al XIV-lea (a doua jumatate sec XVII)
Cand un rege iubeste mai mult arta decat politica si isi doreste ca resedinta sa sa fie cel mai prestigios palat regal din Europa, decoratiunile interioare devin opulente si dramatice. Un interior amenajat in stil Ludovic al XIV-lea se remarca prin mobilier cu siluete inalte, pereti tapetati cu stofe sau imbracati cu lambriuri de lemn si numeroase ornamente ce reflecta bogatia si stralucirea Regelui Soare.
Motivele decorative frecvent intalnite combina imagini si atribute ale zeului Apollo (figura divina asociata soarelui) cu emblemele regale (doua litere L inlantuite, coroana regala, sceptrul si mana justitiei), dar si elemente precum scoica plata ori reliefata, frunza de acant, calutii de mare, floarea de crin, labele de leu.
Scaunele in stil Ludovic al XIV-lea sunt realizate din lemn sculptat, adesea aurit, au spatarele inalte si drepte, bratele arcuite si sunt tapitate cu catifea rosie ori verde, cu brocart, damasc sau satin cu franjuri. Nu exceleaza din punct de vedere al confortului si au un aspect greoi, dat de barele transversale care leaga picioarele. Stilul Ludovic al XIV-lea inseamna si aparitia unor noi piese de mobilier, precum comodele, care tin locul cuferelor.
Stilul Ludovic al XV-lea (prima jumatate a sec XVIII)
Stilul Ludovic al XV-lea este mai senzual, mai romantic si mai confortabil decat predecesoarele sale. Liniile curbe si formele fine, cursive predomina in designul mobilierului si in motivele ornamentale. E influentat de stilul rococo si acest lucru este evident in frecventa decoratiunilor intricate, extravagante, ce infatiseaza cascade de flori, buchete, scoici, porumbei, delfini, chipuri feminine si diverse teme exotice, orientale.
Scaunele in stil Ludovic al XV-lea isi pierd traversele de legatura, picioarele sunt zvelte si cambrate, iar bratele sunt scurte, terminandu-se inaintea marginii sezutului, pentru a se adapta mai bine la crinolinele doamnelor. Uneori, spatarele pastreaza obisnuita forma patrata ori dreptunghiulara, alteori regasim scaune cu spatare rotunjite si inclinate, cu adancituri dupa forma trupului, pentru un plus de confort. In executia mobilierului se practica frecvent marchetaria – un procedeu de decorare cu mici bucati colorate de lemn pretios, fildes sau metal, si furniruirea.
Stilul Ludovic al XVI-lea (a doua jumatate a sec XVIII)
Stilul Ludovic al XVI-lea paraseste perioada baroca si intra in zona neoclasicismului, iar asta inseamna ca revin liniile drepte, simetria, simplitatea si suprafetele linistite. Numeroase locuinte au peretii tapetati cu hartie dungata in alb si negru, dar nobilimea prefera sa aplice pe pereti damasc stacojiu sau galben. Culorile decorului devin mai luminoase, iar lemnul este vopsit in alb ori nuante pale de roz, galben sau verde.
Scaunele in stil Ludovic al XVI-lea par mai echilibrate din punct de vedere estetic, desi nu mai sunt la fel de confortabile ca cele stil Ludovic al XV-lea. Picioarele se subtiaza in partea de jos si se termina deseori cu sfarleze sau cu gheare de vultur.
Motivele ornamentale predominante sunt cele grecesti si rustice (fluiere, stupi de albine, cosulete, inimi strapunse de sageata, pasari, suluri de hartie, funde rasucite). In aceasta perioada apare vitrina, un corp de mobilier de forma unui dulap cu pereti de sticla in care se expun carti ori statuete.
Stilurile decorative Ludovic raman o importanta sursa de inspiratie in realizarea mobilierului actual si amenajarea spatiilor interioare. Designerii actuali recreeaza scaune, fotolii, canapele si alte piese de mobilier in stil Ludovic folosind materiale si tehnici moderne, ceea ce-ti permite sa adaugi cu usurinta accente baroce si neoclasice in locuinta ta, fara sa incarci atmosfera.